Fagul Miului

Fagul Miului Legenda spune că Miu Haiducu, fiul unui pandur din oastea lui Tudor Vladimirescu, ieșea la prădat în târgurile de la Horezu, Muiereasca sau la Crâșmă lui Ilie Chioru, iar după fiecare lovitura se refugia în zona Ocnelor Mari, unde se ascundea în scorbura unui fag bătrân dintr-o pădure aflata în zona. Legenda se păstrează și astăzi orice localnic iți poate arat drumul spre Fagul Miului- care încă exista, drumul până la el fiind o adevărată încântare. 

Evantaiul

"Evantaiul" este o formațiune geologica din tuf cretacic (roci calcaroase) de culoare alba, care se profilează deasupra pădurii de pe unul din dealurile care împrejmuiesc Ocnele Mari. Aceasta formațiune geologica a constituit motivația declarării zonei din jurul sau rezervație naturala. 

Penitenciarul

Penitenciarul de la Ocnele Mari, dispãrut odatã cu surparea salinei, a reprezentat pânã în anul 1948 unul dintre centrele în care, alãturi de detinuti de drept comun, au fost încarcerati si membri ai Partidului Comunist din România, printre care si Gheorghe Gheorghiu- Dej. Dupã instaurarea regimului comunist, penitenticiarul a devenit unul dintre cele mai importante lagãre de concentrare a luptãtorilor din Miscarea Nationalã de Rezistentã Anticomunistã.

Unul dintre cele mai semnificative figuri intelectuale încarcerate la Ocnele Mari a fost si gânditorul Petre Tutea. De numele acestuia se leagã unul dintre putinele evenimente fericite din istoria puscãriei, si anume încetarea procesului de reeducare, ca urmare a protestului înaintat de Tutea directorului penitenciarului, prin care ameninta cu sinuciderea în masã a tuturor detinutilor politici. Evenimentul se petrecea prin anul 1958, când conducerea de stat a luat hotarârea de a înfiinta un centru de reeducare pentru minori (cunoscut ca scoalã de corectie), dar scopul fiind acoperirea detentiei politice care exista în continuare însã sub denumirea de "drept comun". Nimeni din localitate nu îndrãznea sã spunã ce se petrece acolo si nimeni nu "vedea" cãruta puscãriei care ducea mortii la cimitir.

La Ocnele Mari au fost exterminati prin împuscare o serie de figuri însemnate ale intelectualitãtii românesti si oameni simplii, legati de idealul luptei anticomuniste, îngropati ca anonimi în cimitirul Bozeasca. Penitenciarul rãmâne în istoria României drept unul dintre cele mai dure centre de detentie, unde conditiile insuportabile contribuiau decisiv la distrugerea psihicã si fizicã a detinutului.

Castrul roman Buridava

Castrul roman Buridava este situat în zona suburbanã Stolniceni a municipiului Râmnicu Vâlcea.

Castrul a fost construit în jurul anului 103, dupã primul rãzboi dintre daci si romani, pe amplasamentul unei foste tabere militare de corturi.

Castrul era dotat inclusiv cu bãi termale, descoperite prin anii 1950. Terma romanã, singura constructie descoperitã pânã acum din castrul roman de la Buridava, va fi restauratã.

În zona cetãtii Buridavei a fost descoperitã o necropolã unde s-au gãsit diferite obiecte cu valoare arheologicã precum: ulcioare, cesti si blide din lut ars si un mare depozit subteran de cereale, construit în tuful calcaros al dealului.

Situl arheologic de la Buridava este inclus în Lista monumentelor istorice 2004 din Judetul Vâlcea la Nr. Crt. 182, Cod lmi 2004: vl-i-s-a-09580 ca: "Buridava Romanã" sec. II - III.

Lacul Doamnei

Lacul Doamnei se afla în zona Valea Adâncă, în apropiere de Gura Suhașului, Ocnele Mari, fiind atestat documentar în hrisovul lui Radu cel Mare ( 1 septembrie 1497-31 august 1498).
Legenda spune că în apa acestui lac adânc a căzut o parte din aurul doamnei voievodului Brâncoveanu, Marica, pe când se deplasa către mănăstirea

Lacul Doamnei

Horezu urmărită de ostași turci, puși pe prăduială.
Legendele locale spun că ar fi vorba de două butoaie cu aur care ar fi căzut din caleașca domnească. Drumul este unul greu și sinuos pe creasta dealului, pentru ca românii din vechime asemanător dacilor nu foloseau drumurile de pe firul apelor pentru simplu fapt că nu existau, ci locuri greu accesibile care ar fi putut impiedica să fie urmăriți de eventualii jefuitori la drumul mare.
Bătrânii locului povestesc că mulți cautători de comori au încercat să dea de aurul pierdut dar că nici unul nu a reușit.
Într-o altă legendă locala o vrăjitoare încearcă să scoată la suprafață aurul din lac și pentru acest lucru face un legământ cu forțele răului să o ajute. Și prin diverse incantați spunea : "Ajută-mă Drace să scot aurul la suprafață și ți-l inchin" și tot așa incantând, un butoi cu aur se vede cum apare la suprafața lacului .
Vrăjitoarea continua, invocând în continuare forțe malefice și butoiul cu aur ajunge la mal. Vrajitoarea ia în brațe butoiul cu aur și nevenindu-i să creada că a reușit, într-un moment de euforie spune "Bine Doamne că mă ajutași!". Imediat butoiul cu aur a căzut din brațele vrăjitoarei în adâncurile lacului .
O legendă nouă spune că odată cu Eclipsa Totală de Soare din 11 august 1999, care a avut punctul de maximă intensitate chiar în zona Lacului Doamnei, ceea ce ar însemnă că spune că aceasta zona are ceva special, un loc care merita descoperit!
Poate că punctul de pe bancnota aniversara cu Eclipsa, de 2000 lei marchează locul unde sălăsluiesc butoaiele cu aur ale domniței lui Brancoveanu...